Una dintre cele mai bine expuse zone din librăriile noi frumoase și luminoase, sunt cele de Self Help, unde rafturile sunt pline, iar fiecare dintre titlurile de acolo te încurajează să iei un ceai și să descoși „Cum”. Cum să devii un lider mai bun în 10 pași, cum să aduci abundența în viața ta, cum să câștigi prieteni, cum să faci 1.000.000 în 5 pași, cum să fii fericit, cum să îți găsești partenerul perfect, orice CUM care poate fi rezolvat de tine, și doar de tine.
Poate că ar fi trebuit să încep cu una dintre teoriile mele preferate, și anume că nici o teorie nu e fundamental valabilă. Nici a mea. Și că pericolul teoriilor de orice fel este fundamentalizarea și absolutizarea lor, practic perceperea lor ca adevăruri absolute, fără nuanțe intermediare. Și că rolul nostru pe măsură ce creștem este să facem un fir roșu printre teoriile, experiențele, dar și modele de gândire dobândite, nu să ne parcăm întreaga conștiință într-un singur concept pe care, ulterior, să îl și apărăm cu toată forța și energia de care dispunem.
Revenind la cărțile de Self Help, principala problemă pe care eu o regăsesc este atenția exagerată către Self. Nu neapărat titlurile, care într-o măsură consumeristă sau ideologică pe alocuri, reprezintă zbateri existențiale pe care le dorim rezolvate, ci pur și simplu ideea de manual prin care te poți ajuta SINGUR să rezolvi problemele vieții tale. Și nici asta nu ar fi o problemă atât de mare, dacă în librăria frumoasă, luminoasă, colorată, lângă raftul de Self Help ar exista și raftul de Help Others, cu aceleași cărți, însă scrise din postura de a-i ajuta pe ceilalți să își rezolve sau crească abilitați, modele de gândire sau orice vreți voi.
Ceea ce mă duce la o concluzie ușor înfricoșătoare pentru mine: că evoluția noastră se îndreaptă spre o independență furibundă. Învățăm asta, citim despre asta, ne dorim asta, cum să fim autosuficienți, cum să nu fim dezamăgiți de ceilalți, cum să nu ne punem fericirea pe umerii celorlalți, chiar și succesul. Cum să fii un om care nu are nevoie de ceilalți ca să ai succes, indiferent ce înseamnă succesul pentru tine. În alte cuvinte, cum să NU depinzi de nimeni, pentru orice ai face, astfel încât să nu care cumva să fii vulnerabil la ceva ce nu ai control.
Iar ceea ce mă sperie este inutilitatea acestei direcții: sinele este construit în raport cu ceilalți, casa ta este făcută de o echipă de oameni, iar conceptele de Self Help sunt create de zeci de specialiști care au muncit în echipă o bună perioadă de timp ca să te învețe pe tine cum să te descurci SINGUR. Și dacă nu mă crezi, citește prefața cu mulțumiri a oricărei acestei cărți, sau mai simplu, pagina cu cei care au lucrat la această carte, sau referințele, daca există, și vei vedea că și acolo, o ECHIPĂ lucrează ca să te învețe cum să faci singur lucruri.
Lucrez cu ECHIPE de peste 20 de ani, iar activ am construit un program dedicat echipelor prin care învățăm împreună cum să fim interdependenți. Nu dependenți, nu independenți, ci interdependenți. Cum să avem conversații dificile, cum să relaționăm cu oameni care nu sunt ca noi (nimeni nu e ca noi, oricum), cum să știm când să conducem, cum și când să-i urmăm pe ceilalți, având în minte că suntem acolo pentru un scop comun. Și mereu e din ce în ce mai greu, pentru că noi credem că dacă vrem să facem echipă cu ceilalți, e suficient doar să fim suficienți. Ceea ce nu e.
Dacă vrei să mai scriu despre ce înseamnă interdependența, de ce e vitală, dar și cum o putem dobândi, scrie un comment, și promit că onorez BIS-ul în următorul articol.
Leave a Response