In 1907, un cercetator american, pe numele sau Duncan MacDougall, a ajuns la concluzia ca sufletul uman cantareste exact 21 de grame. Rezultatul a fost obtinut prin cantarirea unor persoane inainte si imediat dupa deces. Dincolo de aceasta cercetare si de raspunsul obtinut (controversat sau nu), este o ocazie perfecta de a face un exercitiu de imaginatie.
Presupunand ca exact atat cantareste sufletul unui om, e interesant de vazut cu ce este umplut el pe parcursul unei vieti. Mai exact, cu ce pleaca dupa zecile de ani petrecuti aici. 21 de grame pare cam putin dupa o existenta in care ne-am luptat din rasputeri sa strangem in jurul nostru tot ce se putea strange.
Vom elimina asadar, orice fel de zestre materiala intrucat e greu de crezut ca sufletul ar porni in calatoria transcedentala inarmat cu un Ipod, cheia de la masina, inelul cu diamante sau ceasul de productie elvetiana.
Si-atunci ce ramane? Cu ce umplem cele 21 de grame? Daca omitem toate obiectele dupa care alergam in viata, mai raman lucruri simple precum zambete, visuri, lacrimi, sperante, dezamagiri, bucurii; pe scurt, amintiri care ne fac sa retraim emotii experimentate intr-un anumit moment.
Daca asa stau lucrurile, atunci ar fi bine sa facem un mic inventar. Cat din sufletul nostru este umplut cu zambete, visuri, bucurii, emotii care sa ne faca ochii sa straluceasca? Este mai degraba o intrebare retorica, mai ales daca discutam despre satisfactia noastra la locul de munca. Dar nu numai in acest caz.
Este, cu adevarat, un paradox. Constientizam ca lucrurile simple sunt cele mai importante si, cu toate acestea, ne ambitionam sa alergam dupa idealuri comune celor mai multi dintre noi, dar foarte rar constientizate cu adevarat, foarte rar asumate. Iar de aici si pana la a nu mai gasi implinirea in ceea ce facem este doar un pas.
Cand se face acel pas? Cand stresul este cel mai des intalnit in sufletul nostru, cand bucuria de a face ceva este inlocuita de obligatia de a mai indura o zi, cand zambetele sunt mai rare decat episoadele de incruntare, cand lacrimile de furie iau locul stralucirii din privire. Dar si atunci cand alergam trei sferturi din viata pentru a ne putea bucura (speram noi) de sfertul ramas.
A nu se intelege ca toata lumea care alearga este in aceeasi situatie. Nici vorba. Pentru unii dintre noi, drumul pana la reusita nu este decat un traseu plin de bucuria lucrului pe care il fac cu drag. Pentru altii, este o competitie fara sfarsit. Unii dintre noi nici macar nu aleg, ci se lasa purtati de val. Altii nici nu constientizeaza ca ar putea alege un alt stil de a trai.
Dar, fara exceptie, conform teoriei de la care am pornit, cu totii inmagazinam ceva in suflet. Pana la final, bagajul pe care avem voie sa il luam in ultima calatorie are o greutate limitata. Daca e asa, tu ce ai vrea sa pui in el? Atentie! Intr-o viata poti pune de-o parte doar 21 de grame…
Leave a Response