Timp de 12 ani am fost antrenati sa fim cei mai buni. Cand zic antrenati ma refer la expresii de genul: “Pai tu de ce nu ai luat coronita ca George sau Andreea?”. Si te-ai luptat cu nopti nedormite, tresariri la fiecare rasfoire de catalog si “scoateti o foaie de hartie”. Fiecare zi era o competitie. Si ai ajuns la facultate. Oho! Si cine nu tine minte cum erau colocviile sau dorinta de a fi la buget sau sa primesti bursa? Din nou competitie.
Am ajuns la epoca in care ai intrat in campul muncii, am semnat un contract, am primit un birou si un target. De aici, ne-am asigurat ca noi suntem cei mai buni angajati, experti, in top of mind cand cineva care nevoie de o opinie avizata. Si de buni ce am luptat sa fim, am ajuns sa fim promovati ca manageri de departament, manageri de echipa, manageri. Practic suntem first time manager. Easy-breezy? Un lucru natural pana la urma, nu? Doar ca la scoala nu ne-a spus nimeni ca putem ajunge directorul institutiei daca invatam bine.
Cand suntem numiti manageri primim, practic, un job nou care vine la pachet cu abilitati, procese si proceduri noi. Iar asta nu se intampla implicit. Nu iesim azi din birou specialisti in marketing si maine, dupa ce am semnat un contract nou, intram manageri. Jim spune ca 71% dintre noii manageri nu au avut ca obiectiv asta. Ei au dorit pur si simplu sa fie experti. Dar acceptam provocarea. De ce? Pentru ca avem pe cap coronita pe care ne-am dorit-o dintotdeauna. Si pentru ca alergam intruna prin viata dorindu-ne mai mult.
Ce avem de facut ca proaspet manageri? Sa fim experti, pentru ca doar asa ne pozitionam cel mai potrivit in fata noilor colegi de echipa, dar sa fim si people manageri. Si de aici apar din nou noptile nedormite, discutiile lungi cu colegii si lupta interna dintre a face ceea ce ne place si a gestiona echipa. Unde ajungem la primul raport? De cele mai multe ori, la cifre sub asteptari, la oameni demotivati, la manageri obositi si la visuri ruinate. Cand am acceptat ne-am gandit ca daca suntem experti, putem foarte usor sa vorbim cu colegii nostri si sa facem lucrurile sa devina realitate. De ce nu s-a intamplat asa? Pentru ca un expert nu este antrenat sa fie si manager. Pentru ca de la a cunoaste procese tehnice, la a intelege motivatii, temeri, leadership e distanta de cateva carti citite, training-uri si coaching. Pentru ca noi ne regaseam bucuria in patratelul nostru in care excelam. Acum cand avem inca foarte multe sarcini in care nu ne mai gasim aceeasi bucurie, cum facem sa gestionam asta?
Ce se intampla pe termen lung? Oamenii din echipa vor pleca, productivitatea va scadea si vei gasi in jurul tau o lipsa de coerenta. Un manager are nevoie de pregatire, are nevoie sa invete sa fie un people manager, are nevoie sa stie cum sa comunice cu oamenii, cum sa isi gestioneze timpul, cum sa rezolve conflicte si cum sa creeze o echipa. Mai mult decat atat, are nevoie de inspiratie. First time manager este despre cum sa ai incredere ca ceea ce te-a adus in punctul de gestionare a unei echipe, nu te va face sa excelezi in asta. Si sa ai in minte ca “People don’t leave companies. People leave managers.”
Leave a Response