Doi termeni care au cazut in desuet in ultimii ani. Cuvantul “valoare” a fost folosit atat de mult de iubitorii manelelor incat este greu sa il mai folosesti fara sa starnesti un zambet si un gest care arata segmentarea bratului cu latul palmei. “Valorile” au pus stapanire pe comunicarea formala din marile corporatii si, insuficient tratate si intelese, s-au transformat intr-un concept pe care cei mai multi il accepta doar in aparenta; de gura conducerii.
In realitate, valoarea unei companii este in stransa legatura cu valorile sale. Mai exact, cu respectarea lor atat de catre cei din conducere cat si de catre subordonati. Insa, de cele mai multe ori, si unii si altii le trateaza superficial si astfel ele devin curand doar niste cuvinte de care toata lumea isi aduce aminte la ocazii festive.
De ce se intampla asta? Pai sunt mai multe motive.
In primul rand, de cele mai multe ori , este vorba despre niste concepte preluate din alte parti si acceptate pentru ca suna bine. Partea mai putin buna este ca nimeni nu rezoneaza cu adevarat la ele. Si nu pentru ca oamenii ar fi incapatanati ci pentru ca altele sunt lucrurile cu adevarat importante pentru ei.
In al doilea rand, atata timp cat aceste notiuni vin de sus in jos, ele nu vor fi percepute ca apartinand oamenilor. “Valorile companiei” este sintagma vehiculata. De ce nu : valorile oamenilor”?
Cu siguranta este cunoscuta perceptia celor care nu fac parte din lumea marilor companii. Ei spun ca in acest mediu este o “spalare de creiere”. Iar asta nu pentru ca ar fi stat intr-o astfel de firma si ar fi vazut realitatea ci doar judecand aparentele. Insa ei simt ca ceva este artificial. La fel simt si multi dintre angajatii acestor companii. Simt ca sunt vorbe mari dar care nu doar ca nu tin cont de parerea lor dar nici nu sunt aplicate cu adevarat. Iar aici se produce ruptura.
Este nevoie de onestitate, de identificarea adevaratelor valori care ii motiveaza pe oameni. Ce ii face sa fie ambitiosi? Ce ii determina sa dea tot ce pot? Ce ii ajuta sa ramana cu adevarat atasati de locul de munca? Ce isi doresc, de ce au nevoie, cum vad ei piata pe care activeaza? Ce ar face ei diferit? Si nu cred ca ar trebui sa confundam raspunsurile reale cu cele pe care le ofera, de obicei, superiorilor.
Este ca si cum am vobi despre legile unui stat. Ele sunt date de alesii populatiei dar fara a fi explicate sau atent verificate sa serveasca intereselor legitime ale tuturor. In aceste conditii, foarte multi isi pierd increderea in cei care le scriu.
Revenind la mediul de afaceri, cele mai de succes companii sunt acelea in care valorile oamenilor coincid in mare masura cu cele formale. E un proces in care nu se adapteaza doar subalternii ci si conducerea. Iar greul este dus de aceasta din urma.
Leaderii ( si folosesc intentionat acest cuvant acum) inteleg ca acest proces este unul de durata si necesita , in primul rand, constanta si onestitate. Oamenii au nevoie de siguranta data de aceste doua atitudini. Au nevoie de capacitatea de a-si prezice viitorul in cadrul companiei. Teama este cea care le ridica propriile bariere de protectie si care ii face sa reduca “ valorile” la concepte care suna bine dar nu sunt respectate de nimeni.
De cate ori nu ati auzit sintagma: “ da, suna bine, dar nu se poate la noi” ? Eu am auzit-o frecvent si am realizat ca este un fenomen foarte des intalnit in Romania. Si tot aici se manifesta foarte puternic teama oamenilor de a spune ce gandesc. Cine va putea sa sparga aceasta bariera a angajatilor( chiar daca nu ii va placea la inceput ce aude) va reusi sa faca primul pas in stabilirea unor valori acceptate si urmate de acestia. Cu conditia ca implementarea lor sa fie , asa cum am spus, constanta si onesta.
Leave a Response