Uite cariera, nu e cariera – HPDI

Uite cariera, nu e cariera

defaultPovestea a început încă din ultimul an de liceu. Mihai avea rezultate foarte bune şi la matematică şi la fizică. Desfăcuse deja de câteva ori carburatorul bătrânei dacii a tatălui său şi maşina încă mai funcţiona.

Încotro, Mihai?…
La Politehnica, negreşit. Inginerie şi Mecanică. Vreau să fac motoare!

Şi au urmat patru ani de pregătire intensivă. A avut doar două restante. La examenul de licenţă a obţinut nota 9,30. Nu a ieşit bine de pe băncile facultăţii că a şi primit trei oferte de muncă de la trei companii importante în domeniu. A cântărit bine şi a ales. Carierea lui îşi urma cursul natural, ar spune unii. Şi nici eu nu-i contrazic.

Poate că intuiţi, deja. Mihai e un tip ambiţios. Ştie ce vrea. A început între timp şi un masterat. Îi place ceea ce face la noul loc de muncă. Îi place chiar foarte mult iar rezultatele nu întârzie să apară. Este implicat, este serios şi obţine rezultate foarte bune.

Au trecut deja 3 ani. Nu mai este un junior. Experienţa profesională acumulată îl ajută să evolueze şi mai mult. Ideile lui, proiectele la care lucrează sunt adevărate succese.
Mihai ştie ce vrea. De multe ori a sărit peste masa de prânz pentru că nu voia să se dezlipească de ideea lui, de proiectul la care lucra. Mihai este pasionat de ceea ce face. Mihai nu munceşte. El spune că îşi urmează pasiunea.

Au mai trecut doi ani. Mihai este cel mai bun inginer din departament. Era şi normal, nu? El îşi urmăreşte pasiunea de mai bine de zece ani. Şi acum îşi aminteşte când a desfăcut prima oară carburatorul bătrânei dacii. Atunci a început totul. Şi de atunci, energia cu care Mihai îşi construieşte cariera este inepuizabilă. Mai mult, parcă pe zi ce trece, implicarea lui este şi mai mare.

Săptămâna trecută a primit un nou proiect. Un motor electric. E o provocare extraordinară pentru Mihai. Deja are câteva idei pe care abia aşteaptă să le testeze în laborator.
Citesc ceea ce am scris mai sus şi sincer vă spun, mă încearcă un sentiment de invidie. Admiraţie dar şi invidie. Mihai are o carieră perfectă. Prea s-au potrivit toate. Bravo!…
A mai trecut o săptămână. Mihai avansează cu noul proiect. Primeşte un telefon de la Directorul General şi este invitat la o şedinţă.

„Mihai, în primul rând te felicit pentru tot ceea ce ai făcut până acum pentru compania noastră. Eşti cel mai bun inginer al nostru. În al doilea rând, te-am chemat la această şedinţă pentru a-ţi propune să fii noul manager al departamentului în care lucrezi deja. Ce zici?…”

„Păi ce să zic?!… Sunt onorat şi bucuros. La asta chiar nu mă aşteptam. Vă mulţumesc frumos.”

În mai puţin de două săptămâni, Mihai avea propriul lui birou. Maşina de serviciu şi un salariu pe măsură noului post.
E luni. Mihai se îndreaptă către muncă. Intră în curtea instituţiei şi virează către laborator. Frânează şi zâmbeşte. A greşit. Biroul lui, acum, este în partea opusă. Întoarce şi se amuză în sinea lui de situaţie. Intră în birou şi, ca în ultimii zece ani de zile se grăbeşte să-şi urmeze pasiunea. Cu toate schimbările din ultima vreme a rămas puţin în urmă. Îşi deschide laptopul şi se apucă să lucreze la ultimul proiect – motorul electric.

Directorul General intra pe uşa biroului.
Bună dimineaţa, Mihai. Ce faci?
Bună dimineaţa. Ce să fac?… Încerc să recuperez timpul pierdut cu toate schimbările astea. Am rămas puţin în urmă cu motorul electric dar în cel mult două zile voi recupera.
Mihai, acum eşti manager! De acest proiect ar trebui să se ocupe unul dintre subordonaţii tăi. Tu nu mai proiectezi . Tu supervizezi, îi răspunde zâmbind. Uite, gândeşte-te până la ora 11 la unul dintre inginerii noştri, care crezi că ar fi cel mai potrivit să preia acest proiect. Te aştept la mine în birou să discutăm. Spor!…

De la momentul în care s-a închis uşa au trecut două ore în care Mihai auzea încontinuu cuvintele „tu nu mai proiectezi”, „tu nu mai proiectezi”.
Mihai nu mai ştie ce vrea.

Te regăseşti în povestea lui Mihai? Pasiunea ta merge la braţ cu cariera ta? Eşti cea sau cel mai bun specialist din departamentul unde lucrezi? Felicitări! Până acum ai o carieră de invidiat.

Aşteaptă-te la un telefon din partea Directorului General. E posibil să-ţi propună o avansare. Pregăteşte-te pentru asta…
Întreabă-te dacă pasiunea ta este de acord să meargă la braţ cu o nouă carieră – aceea de manager.
Întreabă-te dacă eşti dispus să nu mai „proiectezi”, ci să supervizezi.
Este tentant, da, ştiu…
Dar eşti pregătit să renunţi la pasiunea ta pentru un birou, o maşină şi un salariu mai bun?…
Vrei să fii cel mai bun specialist sau vrei să fii manager?…
Fii sincer cu tine!

Ce s-a întâmplat cu Mihai?…
Hmm, e manager. E un manager bun dar nu e cel mai bun manager din companie.
Ce ar spune Mihai?…
„Condu-ţi tu cariera, nu lasa cariera să te conducă.”

ALEXANDRU BUSILA

[:en]

defaultUite cariera, nu e cariera
Povestea a început încă din ultimul an de liceu. Mihai avea rezultate foarte bune şi la matematică şi la fizică. Desfăcuse deja de câteva ori carburatorul bătrânei dacii a tatălui său şi maşina încă mai funcţiona.

Încotro, Mihai?…
La Politehnica, negreşit. Inginerie şi Mecanică. Vreau să fac motoare!

Şi au urmat patru ani de pregătire intensivă. A avut doar două restante. La examenul de licenţă a obţinut nota 9,30. Nu a ieşit bine de pe băncile facultăţii că a şi primit trei oferte de muncă de la trei companii importante în domeniu. A cântărit bine şi a ales. Carierea lui îşi urma cursul natural, ar spune unii. Şi nici eu nu-i contrazic.

Poate că intuiţi, deja. Mihai e un tip ambiţios. Ştie ce vrea. A început între timp şi un masterat. Îi place ceea ce face la noul loc de muncă. Îi place chiar foarte mult iar rezultatele nu întârzie să apară. Este implicat, este serios şi obţine rezultate foarte bune.

Au trecut deja 3 ani. Nu mai este un junior. Experienţa profesională acumulată îl ajută să evolueze şi mai mult. Ideile lui, proiectele la care lucrează sunt adevărate succese.
Mihai ştie ce vrea. De multe ori a sărit peste masa de prânz pentru că nu voia să se dezlipească de ideea lui, de proiectul la care lucra. Mihai este pasionat de ceea ce face. Mihai nu munceşte. El spune că îşi urmează pasiunea.

Au mai trecut doi ani. Mihai este cel mai bun inginer din departament. Era şi normal, nu? El îşi urmăreşte pasiunea de mai bine de zece ani. Şi acum îşi aminteşte când a desfăcut prima oară carburatorul bătrânei dacii. Atunci a început totul. Şi de atunci, energia cu care Mihai îşi construieşte cariera este inepuizabilă. Mai mult, parcă pe zi ce trece, implicarea lui este şi mai mare.

Săptămâna trecută a primit un nou proiect. Un motor electric. E o provocare extraordinară pentru Mihai. Deja are câteva idei pe care abia aşteaptă să le testeze în laborator.
Citesc ceea ce am scris mai sus şi sincer vă spun, mă încearcă un sentiment de invidie. Admiraţie dar şi invidie. Mihai are o carieră perfectă. Prea s-au potrivit toate. Bravo!…
A mai trecut o săptămână. Mihai avansează cu noul proiect. Primeşte un telefon de la Directorul General şi este invitat la o şedinţă.

„Mihai, în primul rând te felicit pentru tot ceea ce ai făcut până acum pentru compania noastră. Eşti cel mai bun inginer al nostru. În al doilea rând, te-am chemat la această şedinţă pentru a-ţi propune să fii noul manager al departamentului în care lucrezi deja. Ce zici?…”

„Păi ce să zic?!… Sunt onorat şi bucuros. La asta chiar nu mă aşteptam. Vă mulţumesc frumos.”

În mai puţin de două săptămâni, Mihai avea propriul lui birou. Maşina de serviciu şi un salariu pe măsură noului post.
E luni. Mihai se îndreaptă către muncă. Intră în curtea instituţiei şi virează către laborator. Frânează şi zâmbeşte. A greşit. Biroul lui, acum, este în partea opusă. Întoarce şi se amuză în sinea lui de situaţie. Intră în birou şi, ca în ultimii zece ani de zile se grăbeşte să-şi urmeze pasiunea. Cu toate schimbările din ultima vreme a rămas puţin în urmă. Îşi deschide laptopul şi se apucă să lucreze la ultimul proiect – motorul electric.

Directorul General intra pe uşa biroului.
Bună dimineaţa, Mihai. Ce faci?
Bună dimineaţa. Ce să fac?… Încerc să recuperez timpul pierdut cu toate schimbările astea. Am rămas puţin în urmă cu motorul electric dar în cel mult două zile voi recupera.
Mihai, acum eşti manager! De acest proiect ar trebui să se ocupe unul dintre subordonaţii tăi. Tu nu mai proiectezi . Tu supervizezi, îi răspunde zâmbind. Uite, gândeşte-te până la ora 11 la unul dintre inginerii noştri, care crezi că ar fi cel mai potrivit să preia acest proiect. Te aştept la mine în birou să discutăm. Spor!…

De la momentul în care s-a închis uşa au trecut două ore în care Mihai auzea încontinuu cuvintele „tu nu mai proiectezi”, „tu nu mai proiectezi”.
Mihai nu mai ştie ce vrea.

Te regăseşti în povestea lui Mihai? Pasiunea ta merge la braţ cu cariera ta? Eşti cea sau cel mai bun specialist din departamentul unde lucrezi? Felicitări! Până acum ai o carieră de invidiat.

Aşteaptă-te la un telefon din partea Directorului General. E posibil să-ţi propună o avansare. Pregăteşte-te pentru asta…
Întreabă-te dacă pasiunea ta este de acord să meargă la braţ cu o nouă carieră – aceea de manager.
Întreabă-te dacă eşti dispus să nu mai „proiectezi”, ci să supervizezi.
Este tentant, da, ştiu…
Dar eşti pregătit să renunţi la pasiunea ta pentru un birou, o maşină şi un salariu mai bun?…
Vrei să fii cel mai bun specialist sau vrei să fii manager?…
Fii sincer cu tine!

Ce s-a întâmplat cu Mihai?…
Hmm, e manager. E un manager bun dar nu e cel mai bun manager din companie.
Ce ar spune Mihai?…
„Condu-ţi tu cariera, nu lasa cariera să te conducă.”

Autor Alexandru Busila

Leave a Response

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Next Story
Planificarea în avans a teambuilding-ului: cheia succesului