Cred că cea mai bună dovadă a complexității factorilor motivaționali la oameni este voluntariatul, o acțiune, care, prin definiție, presupune oferirea timpului și energiei tale fără a urmări un câștig material.
Am văzut pe propria piele diferența dintre motivația resimțită într-un ONG versus într-o multinațională.
Dacă atunci când faci voluntariat ONG-ul îți pune la dispoziție doar cadrul de desfășurare al activității tale (și în cazurile fericite o gustare la prânz), la un loc de muncă beneficiile materiale sunt multe: de la salariu aliniat la piață, la mic dejun gratuit, masaj, laptop, telefon, zile festive și chiar buget de work from home. Cu toate acestea proactivitatea, energia și motivația celor două medii sunt aproape la poli opuși.
M-am întrebat ce îi face pe oameni să se raporteze cu așa multă bună-voință la voluntariat, fiind disponibili să ofere din timpul lor seara, în weekend sau peste program, în timp ce la job simțim nevoia să ne construim ziduri de apărare. Iată câteva răspunsuri:
Scopul
Voluntariatul oferă adesea oamenilor un sentiment de scop și un sentiment de contribuție la ceva semnificativ. La locul de muncă, angajații care simt că munca lor este importantă și că fac o diferență sunt mai probabil să fie implicați. Atenție, nu scrierea misiunii pe pereții tuturor sălilor de ședințe va face diferența, ci o serie consistentă de acțiuni de internalizarea a acesteia.
Oamenii învață cel mai bine atunci când au nevoie de informații. Aplicarea a ceea ce am învățat în situațiile din lumea reală întărește concentrarea și determinarea de a învăța. Și, în timp ce psihologul Edwin Locke a arătat impactul buclelor scurte de feedback în 1968 cu teoria motivației, încă nu este practicată pe scară largă atunci când vine vorba de formarea corporativă. Angajații de astăzi învață adesea subiecte generale într-un moment în care nu au relevanță imediată pentru rolul lor – iar învățarea are de suferit ca urmare.
Motivația
Voluntarii sunt adesea motivați de dorința de a-i ajuta pe alții sau de a face o diferență în lume, iar asta se tranformă în motorul energiei lor. Să nu credeți că atunci când ești voluntar nu există un team-leader, task-uri sau deadline-uri. Acestea sunt duse la bun sfârșit cu multă seriozitate, deși nu există un raport de putere sau consecințe de tip „nu îți mai iei bonusul”. Asta nu se întâmplă doar datorită motivației intrinseci a fiecăruia, ci și prin prisma atmosferei pe care echipa de voluntari o creează, a prieteniilor, a mediului constructiv și colaborativ și mai ales a valorilor comune care îți confirmă că ești în locul potrivit. Cu alte cuvinte, îți face plăcere că ești acolo și te întorci pentru starea de bine pe care o ai.
Colaborarea
Voluntariatul implică adesea lucrul împreună cu alții către un scop comun, iar diveristatea echipelor este una ridicată. Angajații care simt că fac parte dintr-o echipă și care au relații de susținere cu colegii lor sunt mai implicați în activitatea organizației lor.
Recunoașterea
Voluntarii sunt recunoscuți des pentru contribuțiile lor și primesc aprecieri sincere, lucru care face orice efort să fie mai ușor de gestionat. La locul de munca aprecierea sinceră și la timp a muncii tale cântărește mai mult ca o mărire de salariu.
Dezvoltarea
Voluntariatul oferă oportunități de a învăța noi competențe și de a câștiga experiență valoroasă, chiar în mijlocul acțiunii. Chiar dacă învățarea are loc preponderent pe teren, nu în sala de training, dezvoltarea constantă e unul din motivele pentru care mulți voluntari rămân într-un ONG mai mult de 2 ani. Căutăm acest sentiment de creștere și la locul de muncă, deoarece suntem mai motivați să rămânem fideli unor contexte care ne duc spre cea mai bună versiune a noastră.
În general, voluntariatul ne poate învăța că implicarea nu este doar despre stimulente financiare sau avantaje, ci și despre găsirea sensului și scopului în munca noastră, colaborarea cu alții, sentimentul de apreciere și recunoaștere și de a avea oportunități de învățare și creștere.
Leave a Response