Cele mai mari greșeli ale unui trainer tehnic – HPDI

Cele mai mari greșeli ale unui trainer tehnic

„Se pricepe foarte bine la partea tehnică, e super smart.” 

„Da, dar vezi că nu are experiență de livrare. Ce ne facem? Nouă ne trebuie și abilități tehnice, și people skills.”

Dacă îți sună cunoscută conversația asta, sau dacă ai fost chiar tu obiectul ei, citește mai departe. Azi mi-am propus să adun experiența mea de participant frustrat la traininguri tehnice și know-how-ul meu de trainer ca să îți arăt cum poți evita cele mai mari greșeli când livrezi pe un subiect tehnic. 

În 2015 tocmai revenisem în țară. Îmi căutam un job în domeniul Learning & Development și am ajuns în faza de interviu. Recruiterii doreau să testeze abilitățile mele de a livra pe un subiect mai tehnic, așa că m-au invitat să le țin un demo pe o tematică la alegere.  Mai țin minte ca și cum ar fi fost ieri cât de mult m-am stresat și cât timp am investit ca să creez o prezentare cât mai clară a pașilor necesari pentru setarea și personalizarea unei pagini de Facebook, cu toate funcțiile imaginabile. 

Demo-ul a început, și deși din punct de vedere tehnic eram extrem de bine pregătită, mi-am dat curând seama că abordarea mea e în întregime greșită. Prezentarea mea era unilaterală, și oricât de bine structurată ar fi fost, adevărul e că am ajuns să vorbesc prea mult, iar participanții doar să asculte. Știam că ar fi trebuit să parcurg toți pașii împreună cu ei, dar era deja prea târziu să mai schimb structura sesiunii. A fost un eșec memorabil din care am extras o lecție foarte clară: 

Lipsa aplicării imediate e o greșeală de neiertat într-un training tehnic. Fie că livrezi Excel, PPT, SAP, Amadeus, PHP sau orice alt subiect tehnic, de departe cea mai bună abordare e ca fiecare cursant să urmeze împreună cu tine pașii în timp real. Dacă nu le ceri participanților să facă asta, explicațiile tale vor fi uitate aproape instant, sau chiar neînțelese de la început. 

Acum mulți ani stăteam într-o sală mare, plină de calculatoare, împreună cu câteva zeci de colegi. Tocmai începuserăm cu toții să lucrăm pentru o multinațională iar acum eram într-un training de SAP în care trainerul vorbea încontinuu în timp ce jumătate din sală făcea shopping online. Viitorii team leaderi au admonestat dur participanții neatenți, însă nu știu dacă s-au gândit să se întrebe și unde greșește trainerul. Dacă jumătate din audiența ta doarme, e foarte probabil un semn că tu greșești mai mult decât ei. Atunci am învățat că…

A prezenta un algoritm fără să carifici rezultatul așteptat va duce la confuzie și plictiseală. Să îți explic. Să spunem că faci un training de Excel unde arăți doar unde trebuie dat click și ce trebuie scris sau selectat. Însă ai sărit peste partea unde explici de ce faci asta și ce rezultat final dorești să obții. O nevoie importantă a adulților care învață e ca lucrurile învățate să aibă sens și finalitate practică în realitate. Un adult nu va fi motivat să urmeze cu atenție pașii pe care îi prezinți fără să știe mai întâi la ce folosesc. Așa că nu ezita să spui: „Am această listă cu date, însă ce vreau eu să aflu e dacă vânzările din nord-vest au crescut sau au scăzut în ultimele opt quartere. Așa că vreau să generez un grafic care să-mi prezinte mediile vânzărilor pe fiecare quarter. Cum fac asta?…”

Fast forward alți câțiva ani, când am decis să acord muncii în multinaționale o nouă șansă. Înarmată cu mult optimism și dorință de învățare, am petrecut două săptămâni într-o sală pe care trainerul nostru, un finlandez, insista să o țină la 18°C. La fel ca mulți alți traineri tehnici, ne prezenta cu lux de amănunte pe ce trebuie să dăm click și ce să introducem în anumite câmpuri. Erau numeroase secvențe pe care trebuia să le memorăm și să le reproducem odată ce începeam munca. Știu ce vă gândiți – e inuman să obligi niște angajați români să lucreze zi de zi la 18 °C – și sunt de acord, însă nu acesta a fost cel mai mare păcat, ci…

Lipsa contextului în prezentarea unei secvențe sau a unui algoritm. Pe parcursul celor două săptămâni am avut multiple tentative eșuate de a determina trainerul să ne ofere câteva informații contextuale de bază, cum ar fi: De unde vine informația pe care o procesăm? Unde se duce după ce o procesăm? La ce servește secvența X? Ce înseamnă faptul că introducem un anumit cod într-un câmp? De ce trebuie să selectăm opțiunea asta și nu alta și cum afectează asta datele transmise mai departe? Cum ar putea fi optimizat acest proces? Din păcate, trainerul nu avea răspunsuri la niciuna din întrebările acestea. Se aștepta să învățăm și să reproducem toate secvențele mecanic. Atunci am decis că pentru mine nu are sens să lucrez astfel și mi-am dat demisia. 

Următoarea greșeală am făcut-o și eu mai des decât mi-ar plăcea să recunosc. E una care adesea scapă pe sub radar, dar care se petrece frecvent și erodează nivelul de participare al audienței. 

„Ați înțeles?” e o întrebare aparent benignă, și aproape mereu binevoitoare, dar care condamnă trainerul la eșec. Mai știi ce s-a întâmplat ultima dată când un trainer sau un profesor a întrebat sala „Ați înțeles?”? Aproape invariabil, în astfel de situații se lasă o tăcere stânjenitoare în timp ce câțiva participanți dau timid din cap că da. Nici surorile acestei întrebări, „E ceva ce nu ați înțeles?” „Aveți întebări?” „E totul clar?”, nu au o rată mai mare de succes. În timpul majorității trainingurilor nu se creează o atmosferă de suficientă siguranță psihologică și încredere încât participanții să se simtă în largul lor să semnaleze când nu înțeleg ceva. Am putea spune că e un efect al educației autoritare, bazate pe vânarea greșelilor, atât de specifică țării noastre. De aceea suntem atât de surprinși când un vizitator străin nu se va sfii să spună ce nu a înțeles și să continue să adreseze întrebări până când primește un răspuns satisfăcător. Deocamdată, însă, e nerealist ca un trainer să aibă aceleași așteptări și de la majoritatea participanților români.  

Ce putem face în loc să adresăm aceste întrebări? Dacă e vorba de aplicarea unor pași practici, putem nominaliza aleatoriu participanți care să partajeze ecranul și să arate cât de departe au reușit să urmeze procedura, sau să o urmeze în timp ce partajează. Demonstrația practică ne va arăta mult mai clar unde a rămas loc de îmbunătățire. 

Voi încheia cu o referire la dialogul de la începutul articolului: de ce e o problemă dacă trainerii tehnici nu au „people skills”? În primul rând, pentru că…

Nu știu să citească sala. Sau, cum ar zice englezii, „Read the room!”. M-am aflat într-un șir lung de situații când semnalele de plictiseală, confuzie, frustrare, agasare sau oboseală ale participanților erau extrem de palpabile, dar trainerul le ignora total. Privind înapoi, recunosc că în unele cazuri, trainerul era conștient de problemă, însă alegea să o ignore pentru că nu știa cum să reacționeze. Ce facem atunci când observăm semne de distres în sală? Uneori sunt de ajuns pur și simplu recunoașterea și validarea emoțiilor: „Văd că unii dintre voi sunteți frustrați. E complet normal, pentru că e un proces complicat care ia timp. Nu vă descurajați, sunt aici ca să vă ajut oricât va fi nevoie.” Alteori e nevoie să ne uităm mai bine în oglindă și să recunoaștem că poate metodele pe care le-am folosit până acum nu sunt cele mai bune. Dacă te afli în mijlocul unei sesiuni care nu merge, lasă garda jos, vorbește deschis cu participanții cu dorința sinceră de a ajuta, rezolvă confuziile și repară energia.   


Te las cu câteva mențiuni de onoare:

  • Lipsa de entuziasm. Nu mă-nțelege greșit, sunt departe de a fi adepta pozitivității toxice și a mimării energiei. Dar dacă observi că în toate trainingurile pe care le ții, energia e joasă, vocea ta e plată, privirea ta e stinsă și sala e tăcută, e un moment bun să te întrebi dacă mai dorești să livrezi traininguri. 
  • „Am colorat coloanele să înțeleagă și domnișoarele.” Puține sunt trainingurile tehnice, în special cele ținute de bărbați peste o anumită vârstă, cărora să le lipsească micuțele replici sexiste. Sper că nu mai e nevoie să explic de ce e o idee bună să renunțăm cu totul la ele. 
  • Pe repede-nainte. În majoritatea trainingurilor tehnice la care am participat, trainerii treceau rapid prin părțile care li se păreau simple, fără să realizeze că ele sunt complicate și cer timp ca să fie înțelese de ne-specialiști. Scuza era mereu „nu avem timp”, însă aici te poți opri să te întrebi: „Prefer oare să acopăr multă informație din care cursanții să nu rămână cu nimic, sau puțină informație care să fie bine asimilată?”. Un trainer bun știe mai ales ce să taie. Procentul de informații neacoperite e dureros de ridicat pentru un specialist, însă e un sacrificiu necesar.
  • Haosul de pe fundal. Ce e în spatele tău contează: dacă locuiești într-un apartament plin de bibelouri, mileuri sau postere cu trupe din anii ’90, nu te judecăm, dar pentru asta au fost inventate fundalurile video 😊

Dacă ai ajuns până aici și ai găsit cel puțin o idee utilă pentru tine, te invit să o pui în aplicare la următorul training și să îmi povestești într-un comentariu cum a ieșit. Iar dacă vrei să înveți mai multe despre cum să fii un trainer excelent – tehnic și nu numai – contactează-ne. Pregătim cu mare drag programe personalizate de Train the Trainer pentru compania ta.

Leave a Response

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Next Story
Planificarea în avans a teambuilding-ului: cheia succesului