Despre cum sa inveti sa dansezi in ploaie – HPDI

Despre cum sa inveti sa dansezi in ploaie

Notiunea de control ne-a fost imprimata in comportament inca de la varste foarte fragede. De la tematoarea „lucrare de control” pana la auto-controlul pe care l-am deprins. Acest auto-control ne va urmari probabil toata viata si se raporteaza la toate mastile pe care le purtam in diferite contexte. Suntem intr-un fel atunci cand ne aflam intr-un context oficial in care trebuie sa respectam anumite norme si nu ne scarpinam sau scobim in nas daca simtim nevoia. Invatam auto-controlul pana si la exprimarea emotiilor. Nativ suntem mult mai inclinati catre a interactiona cu oamenii din jurul nostru, a avea acea naivitate ca toti oamenii ne vor binele. Asa sunt copiii, nu? Cu timpul, fiind expusi la anumite experiente, la sfaturile parintilor care ne invata sa nu mai fim atat de sinceri, invatam ca normalitatea este sa fim mereu in control asupra propriei persoane si sentimente.
Simpatic este ca noi facem toate astea pentru a mentine o imagine in exterior si traim cu iluzia ca putem avea control asupra perceptiei celorlalti asupra noastra. Dupa ce ne tot straduim si construim o imagine, cel putin in perceptia noastra, ne trezim ca, de fapt, ceilalti au cu totul si cu totul alta imagine despre noi. O imagine formata sau deformata de propriile experiente si trairi, de filtrele propriilor comportamente. Si asa invatam sa ne dezvatam de la a mai investi timp si energie in a crea imaginea perfecta. Asa invatam sa ne stresam mai putin despre ce cred cei din jur. Si incepem sa depunem mai multe eforturi in a fi bine cu noi insine si a invata sa raspundem mai bine la evenimente din viata noastra.
Expusi la mediul profesional in fiecare zi, ne mai intalnim cu un tip de control. Des vazut ca micro-management, fenomenul isi are originile in cele mai bune intentii: acelea de a face performanta si a scoate ce e mai bun dintr-o situatie. Problema apare atunci cand este perceput de cei din jur ca fiind lipsa de incredere, teama de delegare, stres si presiune pusa asupra celorlalti. Si chiar am avut ocazia sa fiu de ambele parti ale baricadei. Pe de o parte, atunci cand aveam o provocare foarte mare cu care nu ma mai confruntasem, eram extrem de stresata si imi doream sa am totul sub control. Sa nu ratez nimic, sa stau mereu in coasta celorlalti cand au ceva de facut pentru a ma asigura ca fac fix cum vreau eu si nu altcumva. Imi era frica sa nu sa gresesc. Imi era teama ca voi fi trasa la raspundere pentru esec. Eram foarte stresata de toata presiunea care se punea asupra mea si de responsabilitatea pe care mi-o asumasem si care depasea cu mult pregatirea mea. Iar daca trebuia sa deleg ceva, ma temeam in primul rand ca rezultatul nu va fi acelasi ca in cazul in care m-as fi ocupat eu direct de asta. In al doilea rand, eram convinsa ca timpul pe care l-as petrece explicand cum trebuie facute lucrurile, era pierdut. Eram atat de presata de timp, incat nu vedeam binele pe care l-as putea face celorlalti invatandu-i sau dandu-le libertatea de a-mi arata si alte moduri in care se pot face lucrurile. Si am trait cu stresul asta mult si bine. Pana am capatat porecla de freak-control. Nimic neobisnuit. Mi se parea chiar ca ar fi o medalie sau ceva.
Pana sa incepi saptamana cu toate task-urile si deadline-urile, te invit sa faci o lista cu toate lucrurile din viata de zi cu zi care te streseaza si apoi sa mai faci una cu cele pe care le poti controla tu. Obisnuia sa ma streseze foarte tare faptul ca nu pot merge la munte in fiecare week-end liber pe care il am pentru ca nu ma lasa vremea. Dupa care mi-am dat seama ca nu pot controla vremea. Si ca ma pot eventual bucura de faptul ca ploua sau ca ninge si sa incerc sa merg cat pot de mult spre varf. Ca viata asta nu este pentru cei care se opresc asteptand sa treaca ploaia, ci pentru cei care invata sa danseze in timp ce ploua. Ca perceptia si reactia mea asupra evenimentelor la care sunt expusa sunt singurele lucruri pe care le pot controla. Restul, vreme, trafic, proiecte, evenimente, furnizori, bugete, alti oameni, nu ii pot controla. Pot doar sa invat sa ii accept asa cum sunt si sa dau tot ce pot eu mai bun pentru a ma asigura ca totul va iesi bine.

Leave a Response

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Next Story
Planificarea în avans a teambuilding-ului: cheia succesului