Poate cea mai dramatică dar și fascinantă componentă a vieții este că nu ne-am născut cu un manual de folosire. Uită-te în jurul tău, tot ce folosești are un manual de folosire. De la tigaia cumpărată din Ikea, până la telefonul sau laptopul de pe care citești ce scriu aici, fiecare dintre lucrurile din viața noastră au un manual de folosire, cu o logică predictibilă de multe ori, astfel încât să te poți folosi în condiții optime de acel bun.
Viața însă nu vine cu un manual de folosire. Nici corpul sau mintea ta. Ești eliberat în conștiință când te naști, și te chinui o viață întreagă să afli cine ești, ce cauți aici, ce e bine, și mai ales, cum poți să te ‘folosești’ de ce ai, ca să poți obține ce îți dorești. Nu e sarcină ușoară, mai ales că educațional și social afli că e mai important să aparții unor norme decât să fii în vreun fel unic. Practic, e mai important să luam Bacalaureatul și să fim în categoria celor care au parte de această distincție, decât este să folosim ce am învățat în viața noastră de zi cu zi. Așa cum este mai important să corespunzi vestimentar etichetei comunității respective, decât să te simți confortabil cu ce porți. Și exemplele se perpetuează de-a lungul anilor în diverse forme, unele amuzante, altele cu accent tragic.
Partea bună este că, la un moment în drumul nostru evoluționist, așa cum și domnul Maslow zice pe bună dreptate, mai renunțăm la a ne conforma ca să mai și fim. Renunțăm la diferitele forme de apartenență socială pentru a aparține nouă.
“A îmbătrâni înseamnă a arunca peste bord toate ideile preconcepute. Înseamnă a deveni mai ușor, mai liber. Într-un anumit sens, ești mai tânăr când ești bătrân și mai bătrân când ești tânăr”, zicea Radu Beligan la cei 97 de ani ai săi.
Dar ce ne facem dacă nu vrem să ajungem la 97 ca să ’întinerim’ și să ne simțim mai ușori, mai liberi? Cum facem să găsim manualul ăsta al vieții mai devreme, ca să ne trăim viața mai cu sens? Răspunsul ar include mii de ani de reflecții ale unor gânditori, filosofi și academicieni, fără ca vreunul dintre ei să ajungă la consensul unui plan foarte ușor de urmărit.
Viața ar fi mai ușoară dacă ar veni însoțită cu un manual de utilizare. Ar fi mai simplă dacă am urma fiecare pas, știind exact ce ne așteaptă după colț. Dar oare nu ăsta e scopul vieții? Să scriem manualul pagină cu pagină, pentru că este viața noastră? Și să îi ajutăm pe ceilalți, să își completeze și ei propriul manual, pentru o viață cu sens.
De aici și nevoia, dar și bucuria noastră, de a crește oameni!
Leave a Response