Povestea aceasta isi are originile in noile doctrine internationale de educatie: fiecare persoana este unica si trebuie tratata ca atare, ca o fiinta deosebita. Extrapoland am ajuns astazi sa propovaduim mesajul cum ca fiecare client cu care vorbim in mediul online, dar nu numai, este unic si trebuie sa ii vorbim diferit (succes cu asta). Si ca la fel de unici cum suntem, fiecare are dreptul la o opinie care nu are voie sa fie contestata pentru ca se transforma in negarea existentei acelei persoane.
Mai exact, daca eu te contrazic pe o tema, in calitatea ta de unic, inseamna ca am ceva cu tine, ca te urasc si ca va urmeaza sa ne confruntam ca nimeni altii. Sau poate ca zmeii din povesti pana vom fi din nou adusi la viata cu apa vie.
Conform stiintei, fiecare persoana este unica din punct de vedere genetic. Asta e clar. Nu ai nimic de comentat aici pentru ca ai cifre, analize si rapoarte care vin sa aiba grija de asta. Conform Facebook, fiecare persoana este unica si are dreptul sa nu fie contrazisa de nimeni. Si de unde toti eram unici si de negasit in alta parte, te trezesti ca daca te opui vreunui curent ajungi sa fii pus la zid, redus la tacere, desfiintat ca persoana din simplul motiv ca nu gandesti la fel ca marea masa. Dar daca suntem unici, asta nu inseamna ca ar trebui sa avem fiecare cate un gand diferit? Sau macar sa fim capabil sa analizam diferit puncte de vedere? Realitatea ne spune ca nu. Si nu ma refer la postul TV. Incercati numai sa intrati pe un grup despre cresterea copiilor si sa spuneti ceva care sa contrazica trendului actual in materie de orice. Toata lumea va deveni experta si va va elimina din grup.
Si totusi, intr-o societate ca asta, nu e foarte usor sa iesi in evidenta? Cand nu iti conduci gandurile bazandu-te doar pe un titlu de stire bombastic, fara a mai citi si continutul stirii sau a te mai informa din inca doua surse (asa am invatat eu la facultate, ca trebuie mereu sa ai minimum trei surse de informare pentru a avea o perceptie realista asupra situatiei)? Intr-o societate in care suntem atat de usor de jignit de o simpla aluzie care ne impinge sa ne aparam fara sa fim acuzati, nu cumva am renuntat la bunatate? Daca suntem, stiintific vorbind, pe scara cea mai inalta a dezvoltarii umane, nu ar trebui sa intelegem perceptii?
Atunci cand esti suficient de increzator in ideile tale, cand ai incredere ca ceea ce zici este si ceea ce gandesti cu adevarat, cand iti accepti defectele si greselile ca fiind parte din tine, nu te mai temi sa mergi contra curentului. Exista oameni in continuare in aceasta societate care se incapataneaza sa nu fie de acord cu marea masa. Oamenii acestia vor fi cei care vor planta mereu samanta de neincredere in urmarea maselor fara a te informa inainte. Si stiti ce chestie misto vor mai face? Vor aduce cumva pacea si acceptarea. Pentru ca, din pacate, nu a fi cu totii de acord inseamna sa traim in pace (de progres clar nu poate fi vorba), ci a accepta ca exista si pareri diferite de ale noastre care ne vor duce mai departe.
Pana atunci, unicul mesaj pe care il transmite un unic este: „Just because I disagree with you, it doesn’t mean I hate you.”
Leave a Response