Fericirea. Acest deziderat, cuvânt din Biblie, vis al tuturor celor care speră la zâmbete infinite și nopți dormite. Speranță și dorințe puse când suflăm în lumânări. Motivul pentru care citim, ne instruim, medităm, facem mișcare. Ca să fim fericiți, domn’le. Că așa știm noi că vom atinge succesul în viața asta. Cu siguranță la finalul vieții dacă întrebi un om dacă a fost fericit, nu îți va spune că toată viața a fost o stare constantă de beatitudine. Poate pe ici pe colo, oleacă de momente fericite. În definitiv, și dacă ar fi să trăim o viață întreagă în fericire, oricum nu ne-am prinde pentru că ne-ar fi normalitatea. A se vedea perioada pandemiei în care spuneam despre cea anterioară că eram fericiți și nu știam.
Și mai putem scrie încă 1000 de cărți despre fericire. Dar nu despre asta povestim azi. Ci despre situațiile alea magice în care ni se întâmplă un lucru minunat, unul pentru care am muncit, visat și deodată se aude: “Vezi că după râs vine plâns.” sau “Ai grijă ce îți dorești că s-ar putea întâmpla.” Uneori vocea asta apare atunci când suntem promovați: “Bucură-te acum. Numai așteaptă să vezi când or veni responsabilitățile.” Alteori când ne găsim partenerul de viață: “Stai numai să vezi când o să treacă perioada de îndrăgostire.” Și nu se mai oprește. Și ai zice că o persoană zice asta. Dar ce crezi? Vocea este și în mintea noastră. De cele mai multe ori adânc înrădăcinată și greu de scos. Ne autosabotăm. Mergem la training-uri în care învățăm să sărbătorim micile succese. Citim despre oameni care au o viață mai grea. Dar vocea aia nici că mai tace. Și absolut de fiecare dată când avem un motiv de bucurie, ne împiedicăm în bolovanul lui mai ușor cu fericirea. Mai bine să stau în gardă.
Această teamă are un nume: cherofobia, adică frica irațională de a experimenta fericirea. Nu este o afecțiune clinică oficială în toate clasificările psihiatrice, dar este un fenomen psihologic real, care afectează viața multor oameni.
De unde vine această frică?
- Experiențe din trecut
Mulți dintre cei care trăiesc cu această frică au fost răniți după momente de bucurie. Poate că atunci când au simțit că totul merge bine, viața i-a surprins cu o pierdere, o boală, o dezamăgire. Astfel, subconștientul lor a învățat să asocieze fericirea cu pericolul. - Educația și cultura
În unele familii sau societăți, fericirea excesivă este privită cu suspiciune. Ni se spune să fim „modești”, să nu „ne bucurăm prea tare” ca să nu „atragem răul”. Aceste convingeri prind rădăcini adânci în psihicul nostru. - Perfecționismul și nevoia de control
Fericirea autentică presupune abandon, trăire în prezent, vulnerabilitate. Pentru cei care simt nevoia de a controla totul, starea de bine poate părea riscantă — ca și cum ar slăbi garda exact când pericolul pândește.
Cum putem lucra cu această frică?
- Conștientizare
Primul pas este să recunoști această frică. Să observi gândurile care apar atunci când simți că totul e bine. - Normalizarea fericirii
Fericirea nu e un semn că urmează ceva rău. E un moment prezent care merită trăit. A învăța să te bucuri fără vină sau teamă e un exercițiu zilnic. - Practicarea recunoștinței
Atunci când îți antrenezi mintea să observe ce e bun și frumos în viața ta, îi dai voie să se simtă în siguranță în acele momente.
Fericirea poate fi trăită zilnic și văzută în micile detalii. Goana după ea nu ne va face mai fericiți, ci mai degrabă mai nefericiți. E simplu că vedem lucrurile rele. Ne antrenează, ne întărește și ne face să fim pregătiți pentru orice. Hey, am mai fost în nefericire. Măcar știm cum e. Să îndrăznești zilnic să găsești motive la final de zi că lucrurile au mers și bine, e un semn de curaj. Iar super-eroii sunt mereu curajoși. Dacă nu pentru ei, măcar pentru alții.
Leave a Response