Re-integrarea în echipă după perioada de maternitate. Stop – Rewind – Replay

Rândurile de mai jos pot avea un mic impact emoțional. Dar pozitiv 😊

Momentul în care devenim mame poate fi un mare milestone pentru multe dintre noi. Pentru femeile de carieră poate fi o perioadă de stres și anxietate, pentru cele pasionate de muncă poate deveni o formă de detașare.

Faptul că punem pe pauză ceea ce știm și cunoaștem pentru a intra în necunoscut necesită curaj și, pe alocuri, superputeri. Mai ales că, în zilele noastre, cercetătorii britanci ne arată studii despre cum se degradează creierul nostru atunci când îl deprivăm de somn și aducem pe lume o persoana care devine mai importantă decât noi (aviz cunoscătoarelor).

Dragă femeie, colegă, mamă, faptul că plecăm sau că ne întoarcem la locul de muncă ne dă emoții puternice și care ne cresc. Asta este vestea excelentă cu care putem lucra mai departe.

Pentru acelea dintre voi care se simt copleșite de gândul că întoarcerea în câmpul muncii va necesita readaptare și foarte multă reziliență, m-am gândit să scriu aceste rânduri menționând câteva lucruri pe care încerc să le fac sau să le învăț (dar încă șchiopătez să le urmez, sunt în proces):

Eu sunt Valentina și am intrat în echipa HPDI în urmă cu 11 ani. Spun tuturor că am cel mai frumos job din lume, sunt înconjurată de super eroi pasionați de ceea ce fac, cunosc uneori sute de oameni pe săptămână, am mereu bagajul făcut să plec prin țară.

În urmă cu mai bine de 2 ani am decis să devin mama.

Mi-am spus că voi sta acasă maxim 6 luni până mă voi reîntoarce la ce iubesc să fac. Însă lucrurile nu au stat așa cum mi-am propus, și mă bucur că s-a întâmplat așa, astfel încât m-am reîntors la muncă după 15 luni de stat acasă și am iubit mult pentru o perioadă și casa (și încă o iubesc). Stați liniștiți, „stat” este o formă de a spune, nu am stat.

Acasă, cu biberonul pregătit, cu ochii roșii și brațele grele priveam cu melancolie la pozele de pe social media ale colegilor care lucrau, mergeau în teambuildinguri. Nu neg că îmi doream să fiu acolo.

Însă după ce m-am întors la muncă gândul mi-a stat doar acasă. Voiam să fiu peste tot și nicăieri. Am simțit că singurul lucru care mă poate liniști ar fi să am o zi cu 40 de ore, astfel încât să pot fi în ambele lumi. Decăderea mea a fost cu pași mici, mărunți, greu de suportat și nimicitoare în gânduri.

Nu puteam fi nici acasă cât îmi doream, nici la muncă să dau totul. Simțeam că în ambele lumi mi se cer bucăți din mine, fără să mai am răgaz să privesc și către lucrurile pe care mi le doresc.

Am greșit cerându-le colegilor mei să fie mai înțelegători cu faptul că jonglez cu multe responsabilități. Când, de fapt, nu este treaba lor să facă asta, ci să aibă așteptarea ca eu să fac performanță.

Am greșit crezând că acasă voi fi mai protejată sau mai înțeleasă. De fapt, dorința celor dragi va fi mereu să avem momente împreună. Doar că eu am primit super bonus și am fost mai înțeleasă decât mă așteptam.

Așadar, m-am hotărât să îmi planific ziua cât pot de bine și să mă bucur de ceea ce am astfel încât:

1. Nu plec niciodată de acasă fără să îmi pup copilul și să îi spun când mă voi întoarce. Am exersat tăria și autocontrolul lăsându-l în lacrimi la ușa. Și eu și el vom învăța că iubirea e atemporală și nu avem mereu nevoie să fim împreună pentru a ne fi alături
2. Nu plec niciodată de acasă fără să am un plan al zilei care să conțină priorități din ambele lumi și îmi exersez asertivitatea în fața colegilor anunțând că întârzii sau nu ajung la anumite întâlniri, dar niciodată nu îmi încalc promisiunile sau task-urile
3. Fac eforturi în a lucra concentrat, fără multe pauze, astfel încât să pot face din toate câte puțin și bine (știu, bine e relativ, binele meu înseamnă să fiu foarte responsabilă  și calmă, spre exemplu)
4. Mă organizez cu foarte mare grijă să pot avea momente pentru mine. Uneori mă coafez noaptea când e liniște, iar asta mă face să mă simt minunat(ă)! E greu să mai găsesc energie, dar îmi propun mereu fac ceva
5. Privesc cu alți ochi munca. Asta mă ajută să stau cu picioarele pe pământ, să fiu eu, să contez și să contribui la bugetul familiei. Nu este doar un lucru necesar sau frumos, e parte din ceea ce sunt
6. Accept diferențele de opinie, de priorități, de convingeri mult mai ușor și sunt mai relaxată cu lucrurile din jurul meu, astfel că energia nu mai merge către locuri întunecate la fel de des ca în trecut. Știu clar că de sănătatea mea mintală depinde și altcineva.
7. Încerc să mă bucur de fiecare moment mai tare decât am făcut-o vreodată și să fiu recunoscătoare în fiecare zi că sunt sănătoasă să îmi îndeplinesc toate misiunile.
8. Am renunțat la „pretenția de a cere cuiva să înțeleagă”. Pentru prima oară în viață îmi sunt de ajuns. Managementul timpului este doar al meu și in controlul meu
9. Muncesc și investesc în prietenii noi cu alți ochi și îmi este mult mai ușor să setez reguli și bariere.

Prind aripi și superputeri în fiecare zi și îmi doresc din suflet ca aceste rânduri să poată inspira. A fi greu de multe ori nu este doar o perioadă, iar în controlul nostru sunt mai multe lucruri decât ne putem imagina.