Echipa ta nu își va aminti toate deciziile pe care le-ai luat.
Își va aminti cum te-ai purtat în ziua în care le-a fost greu. Asta e latura umană a leadershipului. Și e mai puțin „soft” decât pare.
Oamenii vin întregi la muncă
Am angaja, dacă am putea, doar competențele cuiva. Experiența, viteza, rezultatele. Dar oamenii nu vin la muncă pe bucăți.
Vine și colegul care are un părinte în spital și răspunde „e ok” la întrebarea de dimineață. Vine și colega care a primit a treia critică în aceeași săptămână și a încetat să mai propună ceva. Vine și omul foarte bun care se gândește de două luni să plece și încă n-a spus nimănui.
Niciunul dintre ei nu apare într-un raport. Toți apar, mai devreme sau mai târziu, în rezultate. Un lider care vede doar ce livrează oamenii lucrează cu jumătate din informație. Cealaltă jumătate e exact cea care explică de ce livrează așa.
Compasiunea nu înseamnă indulgență
Aici apare cea mai frecventă confuzie. Mulți lideri se tem că, dacă devin mai atenți la oameni, vor coborî standardele. Că empatia înseamnă să accepți orice.
Dar nu este așa. Uită-te la trei feluri de a discuta același termen ratat:
- „Iar ai întârziat. Nu mai merge așa.” Standard fără om.
- „Lasă, se mai întâmplă, nu-i nimic.” Om fără standard.
- „Termenul a fost ratat și trebuie să-l recuperăm. Înainte să vorbim despre cum, vreau să înțeleg ce s-a întâmplat. Nu e genul tău.” Și standard, și om.
Prima variantă produce frică. A doua produce confort. Doar a treia produce, de obicei, schimbare. Pentru că omul simte că e văzut, dar și că așteptarea rămâne în picioare.
Trei întrebări pe care liderul și le poate pune
Un mini-framework simplu, bun de folosit înainte de o săptămână aglomerată sau de o discuție dificilă:
1. Ce știu despre omul ăsta în afară de ce livrează? Dacă răspunsul e „aproape nimic”, orice schimbare în comportamentul lui te va lua prin surprindere.
2. Când am întrebat ultima dată „cum ești?” și chiar am așteptat răspunsul? Întrebarea spusă din mers, între două ședințe, primește mereu același răspuns: „bine”. Nu pentru că e adevărat, ci pentru că nu e loc pentru altul.
3. Cum pleacă oamenii din discuțiile cu mine: mai clari sau mai mici? Poți corecta pe cineva și să plece mai sigur pe el. Și poți să-l lauzi și să plece mai confuz. Diferența nu e în mesaj, ci în felul în care e spus.
Și liderul este om
Latura umană a leadershipului nu privește doar echipa. Îl privește și pe cel care o conduce.
Un lider care nu își permite nicio zi proastă, nicio greșeală recunoscută, niciun „nu știu” transmite, fără să vrea, aceeași regulă mai departe: aici nu e loc de oameni, doar de roluri. Iar echipa învață repede să-și ascundă și ea oboseala, îndoielile și greșelile. Până devin probleme.
Pentru HR, aici e o întrebare incomodă: îi evaluăm pe manageri pe cifre, pe competențe, pe obiective atinse. Cât de des măsurăm cum se simt oamenii după o discuție cu ei? O singură întrebare adăugată într-un feedback 360 poate spune mai mult decât multe rapoarte: „După o discuție cu managerul tău, pleci de obicei mai motivat sau mai descurajat?”
Rezultatele arată ce face un lider.
Oamenii arată cum le face.
Leave a Response