Independența. Această dorință arzătoare care a mânat războaie, a distrus visuri și a construit lumi. Acest deziderat cu care am fost crescuți, într-o lume nu atât de temătoare pentru propria viață, ci orientată mai mult către construirea uneia relaxate. Am fost învățați să nu cerem ajutorul. Eram pedepsiți dacă lucram împreună sau dacă îndrăzneam să avem idei. Numai că viața de adult vine la pachet zilnic cu aceste cerințe. Toți se așteaptă să cerem ajutorul, să știm să colaborăm, să fim creativi sau să avem inițiativă. Când ne aflăm în fața unei greutăți, primul instinct este să arătăm că putem, că suntem capabili, că reușim singuri. Dar cu ce preț? De cele mai multe ori cu cel al timpului, al energiei și al echilibrului nostru.
M-am tot întrebat de-a lungul timpului de unde piedica asta în a cere ajutorul când se vede de la o poștă că aș avea nevoie? În cazul meu a fost vorba despre neîncrederea în mine, în oamenii din jur, nevoia de control, nevoia de a arăta că pot. Doar că, bineînțeles, nu în fața celor de la care am așteptat toată viața validarea. Și atunci, alegeam să mă hrănesc cu mici victorii care să mă facă să cred că pot și că sunt suficientă. Zic la trecut pentru că între timp clar am scăpat de mare parte din temerea de a cere ajutorul. Îmi amintesc și acum un moment în care eram cu un copil în brațe într-o mână și cu o geantă mare în cealaltă, mergând spre mașină. S-a oferit un străin să mă ajute și am refuzat. Era evident că aș fi avut nevoie. Dar nu, eu femeie independentă. Și atunci m-am uitat puțin la mine din exterior și mi-am dat seamă că nu îmi făceam doar mie viața grea, ci și celor din jurul meu. Le luam din puterea de a ajuta. Pentru că în fiecare dintre noi stă un salvator mai mic sau mai mare, simplul fapt că mereu refuzam ajutorul, luam din scopul vieții altor persoane. Și de atunci, mereu când vine cineva să îmi ofere ajutorul, îmi las câteva secunde și apoi răspund. Iar oamenii chiar sunt bucuroși să ajute.
Mai presus de propria experiență și lecțiile învățate mai greu sau mai ușor, am găsit cinci motive pentru care refuzăm să cerem ajutorul și câteva idei despre cum le putem depăși:
- Teama de a părea slabi
Într-o societate care pune preț pe independență și competență, cererea de ajutor este adesea asociată cu un semn de slăbiciune. Mulți dintre noi cred că trebuie să demonstrăm că suntem capabili să ne descurcăm singuri, altfel riscăm să fim considerați incompetenți. Noroc că avem training-uri de leadeship în care învățăm că a fi un lider bun înseamnă să dai putere celor din jur.
Cum să depășim această frică:
În realitate, cererea de ajutor este un semn de inteligență și maturitate. Nimeni nu poate face totul singur, iar oamenii de succes sunt cei care știu când și cui să ceară sprijin.
- Frica de a fi o povară pentru ceilalți
Ne îngrijorează ideea că am putea deranja pe cineva sau că ceilalți au deja suficiente probleme ale lor. Acest sentiment este amplificat dacă am fost respinși în trecut atunci când am cerut ajutor. Am fost învățați să nu încurcăm, să nu fim în plus, să avem mereu acest simț activat.
Cum să schimbăm perspectiva:
Majoritatea oamenilor sunt dispuși să ajute, mai ales dacă cererea este clară și rezonabilă. Oferind și noi sprijin atunci când avem ocazia, creăm relații bazate pe reciprocitate.
- Neîncrederea în ceilalți
Unii dintre noi au fost dezamăgiți în trecut și au ajuns să creadă că nu se pot baza pe nimeni. Încrederea este un aspect delicat, mai ales dacă am fost obișnuiți să ne descurcăm singuri.
Cum să reconstruim încrederea:
Începem prin a cere ajutor în situații mici și a observa reacțiile celor din jur. Oamenii potriviți vor răspunde pozitiv, iar acest lucru ne va ajuta să ne recăpătăm încrederea.
- Perfecționismul și dorința de control
Dacă suntem perfecționiști, probabil că avem dificultăți în a delega sau în a cere sprijin, deoarece avem impresia că nimeni nu va face lucrurile la fel de bine ca noi. Probabil una dintre cele mai mari lupte pe care a trebuit să le dau.
Soluția:
Să acceptăm că nimeni nu este perfect, nici măcar noi. Cerând ajutor, nu pierdem controlul, ci ne optimizăm resursele și obținem rezultate mai bune. Mai mult decât atât, lăsăm spațiu pentru noi lecții învățate. Cum putem da mai departe din cunoștințele și experiența noastră dacă mereu le facem pe toate?
- Rușinea și orgoliul
Uneori, ne este rușine să recunoaștem că avem nevoie de ajutor, mai ales dacă suntem obișnuiți să fim cei care oferă sprijin, nu cei care îl cer. Orgoliul ne poate împiedica să recunoaștem că nu știm totul sau că avem nevoie de un sfat.
Cum să depășim acest blocaj:
Întrebându-ne: „Dacă un prieten ar fi în locul meu, l-aș considera slab pentru că cere ajutor?” Probabil că nu.
Astfel că, a cere ajutorul este, probabil, una dintre cele mai frumoase ocazii pe care le-o putem oferi celor din jur de a crește, de a vedea bunătate și umanitate în jurul lor. Este ocazia pe care ne-o dăm nouă să ne vulnerabilizăm, devenind astfel mai puternici, contrar gândirii noastre auto-critice. Iar data viitoare când cineva se oferă să ne ajute, poate vom avea norocul de a ne găsi un nou prieten la job sau să descoperim abilități pe care nu credeam că le vom găsi.
Leave a Response