Care este fructul tău preferat? – HPDI

Care este fructul tău preferat?

Deși poate suna ca o întrebare de concurs TV, de prima întâlnire, sau chiar de oracol, așa cum se purta odinioară, aș vrea sa te gândești care este fructul tău preferat. Ia-ți un minut să îl vizualizezi. Imaginează-ți gustul lui și cum muști cu poftă din fructul copt perfect. Cum te simți? Seamănă puțin cu senzația pe care o aveai atunci când te ascundeai în cireș și alegeai cele mai bune fructe?

Te-ai gândit la merele frumoase și parfumate? La portocalele și bananele care te duc cu gândul la briza mediteraneană? Sau te-ai gândit la o felie de pepene rece care într-o zi toridă de vară te face să invoci divinitatea? 

Și dacă îți iei câteva clipe în timp ce citești acest articol să te gândești la fructul tău preferat, aș vrea să te gândești și la ce gust au frunzele. Dar scoarța, rădăcina, crenguțele, florile acestuia?

Bănuiesc că nu ai de unde să știi pentru ca nu ai încercat. Cu toții știm că ceea ce se mănâncă este în esență fructul. Apreciem pomul fructifer pentru cât de delicioase îi sunt fructele, nu rădăcinile, pe care foarte probabil nici măcar nu te-ai gândit să le încerci. 

Și nici măcar nu știu pe nimeni supărat în timp ce mănâncă un pepene rece și zemos că vrejul ar fi amar. Nici despre frunzele roadelor din toamnă nu am auzit plângeri și asta doar pentru că fructul este podoaba pe care o consumăm și la care ne raportăm.

E un model de gândire pe care îl învățam devreme în viață, când roadem tot ce prindem la îndemâna, până ajungem la cea mai gustoasă și pe care o denumim fruct.

Cum ar fi dacă ne-am gândi la oameni ca la pomi? Dacă fiecare din noi are „fructul” său, adică acea abilitate care îl face special? Dacă am privi prin această perspectivă oare ne-am mai supăra pe oameni că nu sunt doar fructe? Și de aici sunt 3 idei pe care le extrag:

  1. Dacă ne uităm la oameni ca la arbori, și suntem atât de norocoși încât să găsim fructul, atunci nu am avea de ce să ne supărăm când nu ne plac frunzele pe cât ne plac fructele, cu alte cuvinte, atunci când oamenii din jurul nostru nu au alte abilitați la fel de bine dezvoltate precum cea pe care o considerăm principală.
  2. Dacă ne uităm la noi ca la un arbore, și fructul este ce știm noi să facem mai bine, de ce am emite opinii pertinente și despre altceva decât fruct, și de ce ar fi demne de luat în seamă de ceilalți? Cu alte cuvinte, de ce ne supărăm că Hagi este agramat, atunci când știm că fructul lui Hagi nu este armonioasă folosire a cuvintelor?
  3. Daca vrem să o avem o livadă de pomi fructiferi, ar fi bine să învățam să căutam doar fructele, să le creștem, să le protejăm, și eventual să nu ne supărăm pe pomi ca frunzele nu sunt la fel de gustoase. Dacă ducem paralela în organizații, practica de a-ți lăuda oamenii pentru ce știu să facă mai bine contribuie la creșterea angajamentului, indicator care îți reglează mai bine absenteismul, retenția de personal, satisfacția muncii mai bine decât doar un salariu mai mare și un birou mai nou. 

Însă mai multe despre oameni arbori, fructe, angajament și cultură poți afla de la Jim Bagnola în București (13 Iunie), Cluj-Napoca (30 Mai) și Timișoara (25 Mai), care și pe mine m-a învățat cea mai mare parte din ce știu, învățându-mă să știu care îmi sunt fructele și cum pot ajuta cu ele livada din care fac parte.

Leave a Response

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Next Story
Roboții - viitorii lideri